Ce este certificatul de de integritate comportamentală. Ai mai auzit până acum termenul de certificat de integritate comportamentală?
Practic, certificatul de integritate comportamentală este necesar angajaţilor din instituţiile din sistemul de învăţământ, sănătate sau protecţie socială, precum şi orice entitate publică sau privată a cărei activitate presupune contactul direct cu copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilităţi sau alte categorii de persoane vulnerabile.
Ce este certificatul de de integritate comportamentală
În ceea ce privește obținerea acestuia, propriul certificat de integritate comportamentală poate fi obținut în aceleaşi condiţii în care poate obţine certificatul de cazier judiciar, respectiv de la orice unitate de poliţie în care funcţionează ghişeu pentru eliberarea certificatelor de cazier judiciar.
Trebuie mențonat faptul că certificatul de integritate comportamentală nu se substituie certificatului de cazier judiciar. Adeverinţa, cât şi celelalte documente prevăzute în Legea nr.118/2019 (certificatul de integritate comportamentală, copia de pe Registru, extrasul din Registru) au valabilitate de 6 luni, similar certificatului de cazier judiciar.
Ce este certificatul de de integritate comportamentală
Registrul central funcţionează în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în care se va ţine evidenţa următoarelor persoane:
Persoanele fizice condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal, precum şi a celor faţă de care au fost dispuse măsuri procesual-penale în legătură cu infracţiunile de mai sus;
Persoanele de cetăţenie română despre care s-au primit comunicări de luare în evidenţă din partea autorităţilor din state membre UE, dar şi a autorităţilor competente din statele terţe, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni sexuale;
Ce este certificatul de de integritate comportamentală
Persoanele născute în străinătate despre care exista informaţii că ar fi săvârşit astfel de infracţiuni; Nu vor fi trecute în Registru persoanele care erau minore la data comiterii faptei, cu excepţia cazurilor în care instanţa de judecată dispune acest lucru în mod expres.
